Duminica trecută, căutând nu mai stiu ce pe internet am dat peste o reclama la o nouă carte publicată de Editura Humanitas: “Din cer au căzut trei mere” a scriitoarei de origine armeană Narine Abgarian. Titlul m-a intrigat, aşa că am căutat cartea să o citesc. Nu am avut acces la traducerea în limba română, aşa că am citit varianta în limba engleză, motiv pentru care o să vă rog să scuzaţi pasajele în traducere liberă 😊
Nu degeaba m-a intrigat pe mine titlul – cercetând despre carte şi scriitoare am aflat că sintagma “iar din cer au căzut trei mere” este cea care încheie multe poveşti populare armene, imediat după mai-binecunoscuta frază “şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţe”… Iar cele trei mere sunt pentru cel care spune povestea, pentru cel care o ascultă şi al treilea pentru cel care trage cu urechea… 😊
Cartea Narinei Abgarian este şi ea împărţită în trei părţi, precum fraza care încheie poveştile populare armene, acţiunea petrecându-se în Maran, un sătuc fictiv, izolat, din înălţimile Armeniei. Este greu de ajuns în sat, iar comunitatea de acolo se confruntă de-a lungul timpului cu multe: foamete, cutremure, boli, sărăcie… în plus există doar un vechi telegraf, iar poşta ajunge sporadic.
Poveştile se construiesc în jurul unor personaje diferite, dar se întrepătrund şi se împletesc precum viaţa reală dintr-un sat atât de mic. Mi-a plăcut mult cum numele sătenilor se nasc din diverse întâmplări sau obiceiuri – cum de exemplu numele lui Mukuch Nemetsants provine din cuvântul armean (şi rusesc în acelaşi timp) “nemets” folosit pentru a denumi germanii, şi asta pentru că bunicul lui Mukutch s-a întors din război căsătorit cu o nemţoaică. Sau cum numele Valinkăi Eigbogants vine de la un bunic care a luptat în armata ţarului şi care a revenit cu o expresie repetitivă “ei-bogu” (un fel de “pe bune şi cu adevărat”). Sau cum numele protagonistei care deschide povestea – Anatolia Sevoyants – vine de la bunicul ei “negricios” – “sev” însemnând în limba locală “negru”.
Citind, am avut impresia că mă joc cu un yo-yo – povestea pleacă într-o direcţie şi apoi se reîntoarce – prezent şi trecut împletindu-se frumos, trezindu-ţi curiozitatea pentru mai multe poveşti şi destine, mai multe bârfe locale, pur şi simplu mai mult…
“Din cer au căzut trei mere” este până la urmă o poveste despre dragoste şi despre cum soarta îţi oferă o nouă şansă când te aştepţi mai puţin sau când nu mai aştepţi decât sfârşitul… Este presărată cu mult umor şi învăluită într-o căldură care emană constant – iar tu, ca cititor, ajungi să cunoşti comunitatea mica a Maranului, să crezi ca şi ei în vise, blesteme şi miracole.
Începe cu Anatolia pregătindu-se să moară, dar se termină cu aceeaşi Anatolia, care, printr-un miracol, reuşeşte să redea viaţă şi speranţă într-un sat populat cu oameni vârstnici, resemnaţi cu faptul că satul lor va pieri odată cu ei.
Sper să vă bucuraţi şi voi alegând să citiţi “Trei mere au căzut din cer” – descoperind darul pe care ni-l face nouă, cititorilor, Narine Abgarian dacă alegem să privim, să ascultăm şi să simţim cu tot sufletul!
Cu drag, Gabi
Aprecierea mea:
Despre autoare:
Narine Abgaryan s-a născut în Armenia în 1971. Este cea mai mare dintre cei 5 copii ai familiei. În 1993 a absolvit Universitatea de Limbi Străine Yerev Brusov cu diploma de profesor în limba şi literatura rusă.
Primul ei roman – o poveste autobiografică – a apărut în 2011. Romanul “Din cer au căzut trei mere” a primit în 2016 premiul “Iasnaia Poliana”. Iar în 2020 romanul a fost tradus în limba engleză şi publicat de editura Oneworld Publications.
Titlu în original: “Три ябълки паднаха от небето”
Autor: Narine Abgaryan
Editura: Humanitas
Anul apariţiei: 2021
Genul: beletristică, ficţiune istorică