Imaginează-ți cum ar fi dacă te-ai putea ajuta pe tine însăți, folosind puterea minții tale? Cum ar fi să ai o baghetă magică, iar ea să te ajute să faci față, cu calm și încredere, oricărei provocări cu care vine la pachet călătoria în lumea infertilității? Resetarea conexiunii minte-corp este această baghetă magică. Te ajută să preiei din nou controlul asupra vieții tale, să faci față într-un mod optimist dar și realist tratamentelor de fertilitate și să înveți despre obiceiurile de viață care contribuie la starea de bine și sănătate. Și, cel mai important, în acest punct al vieții tale, îți mărește șansele de a deveni mamă cu 50%!
Înainte de a mă specializa în aceste programe de resetare a conexiunii minte-corp, în cazul unei călătorii dificile spre maternitate, vă recunosc că am fost Toma Necredinciosul și am simțit nevoia să văd negru pe alb cifre care să susțină puterea acestor tehnici, instrumente și practici. Iată ce am aflat:
Practicarea instrumentelor minte-corp timp de cel puțin 21 de zile* poate:
- să crească ratele de succes pentru obținerea unei sarcini, pe cale naturală sau după fertilizare in vitro;
- să diminueze semnificativ stresul, anxietatea și dificultățile de somn;
- să vă îmbunătățească stima de sine și viziunea asupra vieții;
(*21 de zile este perioada minimă de timp pentru a schimba obiceiurile, în timp ce este nevoie de cel puțin 5 săptămâni, pentru ca procesele de vindecare să se manifeste).
Aceste afirmații sunt susținute de cercetări și bazate pe dovezi, studii și analize.
Dr. Alice Domar, de la Harvard Medical School și o somitate în domeniul cercetărilor legate de impactul psihologic al infertilității ne împărtășește: „De 20 de ani, colectăm date despre femeile care participă la programele de resetare a conexiunii minte-corp și rezultatele sunt consistente. Aproximativ jumătate dintre paciente rămân însărcinate în termen de șase luni, iar aproximativ 95% devin mămici „cumva“, în termen de doi ani“. („Cumva“ înseamnă natural sau FIV, IUI, ICSI).
Cum se instalează stresul în viața noastră
Atunci când ți se întâmplă ceva supărător, corpul tău experimentează un răspuns real și dramatic la nivel de fiecare celulă. Să presupunem că ești la volanul mașinii, conduci liniștită și asculți muzica preferată în drum spre casă. Brusc, vezi cum îți apare în față, de pe o stradă laterală, un biciclist.
Într-o fracțiune de secundă, corpul tău reacționează: inima începe să bată mai repede, tensiunea arterială crește, sistemul digestiv și sistemul imunitar își autosuprimă activitatea temporar, mușchii se încordează, respirația devine sacadată, creierul intră într-o stare de superalertă și hipotalamusul eliberează hormonul producător de corticotropină (CRH), care ajunge la glanda pituitară, declanșând eliberarea hormonului adrenocorticotropic (ACTH). Acest hormon se deplasează către glandele suprarenale, determinându-le să elibereze cortizol.
Din fericire, ai reușit să eviți biciclistul și ușor, ușor, îți revii la starea de calm și relaxare, iar organismul tău își reia funcțiile. După câțiva kilometri, apare un alt biciclist și o iei de la capăt și intri din nou în stare de alertă. Și tot așa, până acasă, te întâlnești cu vreo 10 bicicliști. Și starea de alertă devine permanentă. Stresul devine cronic.
Cam asta se întâmplă și atunci când ne luptăm să devenim mame. Ne aflăm într-o permanentă stare de stres, cauzată de încercările repetate de a rămâne însărcinate, de procedurile in vitro nereușite, de teama că nu vom deveni mame, de incertitudine, lipsă de control sau incapacitatea de a mai vedea luminița de la capătul tunelului.
Rolul hipotalamusului
Și acum, să ne întoarcem la hipotalamus. Hipotalamusul este o zonă mică din centrul creierului. Principalul rol al hipotalamusului este de a menține organismul în homeostazie, pe cât posibil. Homeostazia înseamnă o stare internă sănătoasă și echilibrată. În plus, acesta joacă un rol important în producția de hormoni, împreună cu glanda pitulară.
Asta înseamnă că produce și hormoni importanți pentru fertilitate, digestie, naștere, alăptare sau sentimentul de bucurie, hormoni care pot fi suprimați, ca urmare a eforturilor hipotalamusului pentru echilibru, atunci când suntem în starea de alertă. Este posibil ca glanda pituitară să nu primească informații cruciale pentru a secreta hormoni de reproducere, atunci când nivelul de cortizol este mult prea mare.
Urmările stresului cronic
Starea de stres cronic duce la:
- niveluri ridicate de cortizol;
- eliberare scăzută a hormonului eliberator al gonadotropinelor (GnRH) și LH (hormon luteinizant) − ambele sunt necesare pentru ovulație;
- dezechilibru de FSH, progesteron și estrogen;
- calitate scăzută a ovocitelor (prin potențiale inflamații);
- rata scăzută de implantare a embrionilor. (Surse: Lynch et al. 2014; Minkowicz, 2018; Advanced Orthomolecular Research 2020)
Scopul tehnicilor, al instrumentelor și al practicilor de resetare conexiune minte-corp este să aducă în viață noastră o stare de relaxare, calm, încredere și, bineînțeles, starea de echilibru a organismului nostru.
Ce mai spun studiile
- Un studiu al Universității Harvard demonstrează că femeile care beneficiază de suportul tehnicilor de aliniere minte-corp au de 2 ori mai mari șanse de a obține o sarcină;
- Femeile care au avut un nivel redus de stres și anxietate înainte de puncția ovariană au avut o rată de reușită mai mare. (Turner et al, 2013);
- Un studiu de amploare, finanțat din fonduri federale SUA, a arătat că 55% dintre femeile care se confruntau cu probleme de fertilitate și au participat la un program de aliniere minte-corp au conceput în termen de șase luni după program, comparativ cu doar 20% dintre femeile, care nu au beneficiat de un astfel de program. (Boston IVF);
- Într-un studiu recent al clinicii Boston IVF, s-a constatat că femeile participante au înregistrat rezultate foarte bune în reducerea stării de anxietate și rata de obținere a unei sarcini a crescut cu 4.47 ori. (Clifton, 2020);
- Femeile care au participat într-un program de gestionare a stresului înainte sau în timpul celei de-a doua proceduri de fertilizare in vitro au înregistrat o rată de obținere a sarcinii cu 160% mai mare decât a femeilor care nu au urmat un astfel de program. (Domar and Nikolovski, 2002).
În majoritatea covârșitoare a cazurilor ne preocupăm să rezolvăm aspectele medicale ale problemelor de infertilitate, așa cum, de altfel, este și normal. Doar că o mașină nu poate merge cu viteza maximă și în deplină siguranță, cu o roată dezumflată. Fără să avem grijă și de echilibrul nostru interior, o să șchiopătăm pe drumul spre copilul mult dorit.
Articolul a fost publicat în pagina de PSihologie.
