Când faci mai multe proceduri de fertilizare în vitro ai doua opțiuni vis-à-vis de sănătatea ta mentală și emoțională: să le zdruncini tare de tot, cu repercusiuni neplăcute asupra tuturor aspectelor vieții tale dar mai ales asupra ta, sau, în mod conștient, să aplici strategii care să te tină cu capul deasupra apei. Nu că ar fi foarte simplu, dar tot din propria experiență vă spun, că nu este imposibil.
Se poate pluti deasupra apei cu câteva idei ușor de pus în practică:
1.Fiecare clinică are protocolul ei în ceea ce privește ce poți să faci după transfer: unele dintre ele iți recomandă repausul la orizontală pentru 72 de ore și altele iți spun că poți să iți reiei activitățile zilnice imediat. Am trecut prin ambele tipuri de recomandări dar am ales întotdeauna să stau la orizontală. În capul meu dădeam mai multe șanse embrionilor să se fixeze, dar mai ales am vrut să fac absolut tot ce depindea de mine ca să nu mă simt vinovată cu nimic în cazul în care transferul nu ar fi reușit. Așa că, părerea mea este: după embriotransfer stați la relaxare și odihnă 72 de ore. Adică mutați-vă de pe canapea în pat și invers. Pregătiți-vă în avans lista cu filmele pe care vă doreați să le vedeți de atâta vreme, dar nu ați avut timp, și organizați o sesiune de “binge watching”.
2. Sunt convinsă că cei cărora decidem să le impartasitam că urmează să facem un embriotransfer ne vor binele, ne țin pumnii și vor să ne vadă fericite dar faptul că ne vor întreba în fiecare zi daca simțim ceva altfel sau am aflat ceva, nu ne va ajuta deloc. Pe mine personal chiar mă irita și enerva pentru că eu eram oricum un arici în așteptare. Părerea mea este că atunci când le spuneți că urmează să faceți embriotransfer să faceți și un pact de “neîntrebat” cu ei, adică să îi rugați să nu vă întrebe nimic până când nu veniți voi către ei să le spuneți rezultatul. Veți simți oricum întrebările în priviri dar vă descurcați mai bine așa, decât să le și auziți.
3. Dacă aveți cumva momente de panică subită și inexplicabilă, datorate clar stresului conștient sau inconștient al situației în care ne aflăm, aplicați metoda 5,5,5 de 5 ori. Adică inspirați numărând până la 5, țineți aerul în piept tot numărând până la 5 și expirați numărând până la același 5. De 5 ori. Pentru mine a făcut minuni metoda asta. Pur și simplu în mai puțin de 1 minut gândurile de panică se dizolvă în gânduri neutre focusate pe respirație.
4. Daca vă macină gândurile seara și nu puteți adormi ,vă recomand cu încredere mediațiile ghidate din aplicația Insight Timer. Ghidate înseamnă că cineva vorbește și vă conduce spre o stare de relaxare. Aplicația este gratis și găsiți mii de meditații, podcast-uri sau cursuri pentru echilibrare emoțională și stare de bine. Eu am o meditație pentru somn care nu dă greș absolut niciodată oricât de agitată aș fi. Vă las aici o captura de pe telefon ca să o puteți identifica, dacă vreți să o testați.
5. În fiecare zi faceți un lucru care vă place: ieșiți la un restaurant, citiți câteva pagini dintr-o carte, gătiți ceva deosebit, cumpărați-vă o rochiță frumoasă sau mergeți la coafor. Ceva pentru sufletul vostru să fie. Pentru că meritați!
6. În perioada asta universul (sau mai bine spus colegele de la Resurse Umane) mi-au oferit o pereche de super caști, de care am devenit dependentă. De cate ori vă simiți tristă sau cadeți pe gânduri, căștile pe urechi și melodia preferată. Una vesela cu siguranță. Eu, probabil că știți deja, am ascultat Viva la Vida Coldplay de sute de ori.
7. Înălțați o rugăciune de cate ori simțiți nevoia. Vă aduce energie pozitivă și liniște.
8. Și acum partea cea mai complicată, cel puțin pentru mine, până la momentul in care am reușit să mă echilibrez: încercați să rămâneți neutre în așteptări. Adică nu vă auto entuziasmați cu fraze de genul “știu că o să îmi iasă de data asta” și nici nu disperați cu fraze de genul “am încercat de atătatea ori până acum că îmi este și frică să sper”. Sperați, pentru că asta ne tine în viață și ne ajută emoțional doar ceea ce vă rog este să rămâneți temperate. De ce? Ca să nu cazi din copac direct în cap când afli că nu ești însărcinată sau,celalta fateță a monedei, să nu iți diminuezi șansele fiind intr-un stres continuu provocat de frică.
Eu am trecut prin ambele situații dar acum v-o împărtășesc pe cea cu entuziasmul exagerat. Prima fertilizare în vitro am făcut-o aici în Romania, la maxim 2 săptămâni după ce a murit tatăl meu…pe care l-am iubit cu toată inima mea. Bineînțeles că eram emoțional și fizic praf și nu era cazul să trec printr-o fertilizare în vitro în acel moment. Dar m-am încăpățânat pentru că mi-am spus: sigur voi rămâne însărcinată pentru că mă ajută tata. Și tata m-a ajutat, dar atunci când am devenit echlibrată și stăpână pe mine și pe emoțiile mele.
Îmi aduc aminte că mi-a venit rezultatul la analiză când mă plimbam prin Sun Plaza fără scop sau direcție. M-am așezat pe o bancă și am început să plâng în hohote și îmi spuneam: dar eram atât de sigura că vă ieși. De ce nu a ieșit? Exact in acel moment m-a sunat una dintre prietenele mele cele mai bune și mi-a spus: l-am visat pe Gelu (tata adică) azi noapte si m-a rugat sa ițî spun să nu fii tristă că va mai dura dar va ieși.
Din acel moment am avut in suflet speranță.
Vă povestesc experiențele mele pentru că stiu că le înțelegeți și mai ales pentru că îmi doresc să aveți un drum mai lin decât al meu. Aici sunt dacă aveți nevoie de mine.
Și dacă vreți sa aflați ce să nu faceti in această perioadă găsiți aici găndurile mele.
Vă pup dulce Delia
