Expresia “toate vechi și nouă toate” sumarizează perfect cum s-a schimbat viața mea de cănd am devenit mamă Adică toate s-au schimbat dar au rămas la fel în cele 7 luni de când l-am primit pe Baby Zeno.
In primul rănd trăiesc cu o grijă continuă. Cumva nu mă mai pot relaxa maxim așa cum reușeam înainte. Mi-a spus o prietenă că odată ce apare un copil, viața noastră nu va mai fi relaxată și liniștită veci. Și a avut perfectă dreptate. Nu știu cum să vă explic în cuvinte starea asta permanentă de alertă pe care o simt dar o să încerc: sunt ca un satelit ce supravegează pămantul non stop și este atent la cea mai mică deviație de la traiectoria normală.
Eu tot omul Delia sunt cu dorințele, visele și trăirile mele. Ce s-a schimbat este că sunt și mai ambițioasă și mai determinată să evoluez atât că om cât și din perspectvă profesională. Im doresc din suflet că fiul meu să aibă o mamă echilibrată și împlinită din toate punctele de vedere. Vreau să fie mândru de mine și în același timp vreau să fiu un exemplu pentru el. Zeno este inspirația și motivația de a-mi urma proriile vise. Călătoria lungă și complicată pe care am parcurs-o până când l-am avut în brațe m-a determinat să îmi doresc din suflet să ajut femeile și cuplurile care se confruntă cu infertilitatea și parcurg același drum pe care l-am parcurs și noi. Cred că v-am mai spus că odată cu nașterea lui Zeno am avut senzația că am renăscut și eu cu o forță și o intensitate de care nici măcar nu am știut să existe. De undeva am energie să-mi cresc copilul, să scriu, să învăț, să gătesc, să am grija de Jumătate, să am grija de mine. Ahhh, și am uitat să vă spun că aș putea să deschid spălătorie de haine la cate mașini pun zilnic. Asta într-adevăr este o mare schimbare. La alte treburi ale casei, în afara de cele menționate, recunosc că am ajutor.
Deși sunt în concediu de creștere al copilului muncesc mult din perspectivă profesională. Deci aici nu s-a schimbat mai nimic, ba mai mult m-am reapucat și de învățat și asta este partea care îmi place cel mai tare. Din mai am început un curs pentru a deveni Infertility Emotional Specialist, adică la finalul cursului voi putea ajuta femeile sau cuplurile ce se confruntă cu probleme de infertilitate să poată gestiona această călătorie într-o stare de echilibru emoțional. Cursul îl fac cu o specialistă pe subiect din UK și în fiecare marți și joi de la 22.00 sunt online la “lecții” pentru câteva ore. Baby Zeno doarme în pătuțul lui lângă mine și este tare bine să lucrezi la visele tale cu copilul alaturi. Înainte să nasc îmi imaginam concediul de creștere al copilului că o binemeritată pauză după mai mult de 20 de ani de muncă dar iată că fiul meu mi-a schimbat complet planurile și m-am trezit muncind și în această perioadă. Unde mai pui că tocmai ce m-am înscris și la treia facultate.
Răd de felul meu, dar de când a apărut hlizitul familei râd cu gura până la urechi și mult de tot. Mulțumesc lui Dumnezeu că Zeno este un copil foarte vesel și lipicios, așa că distracția în casă este asigurata.
Una dintre cele mai mari schimbări este legată de aptitudinile mele. Am devenit peste noapte cântăreață. Pentru bebeluș pare că sunt puțin prim solistă la Scala din Milano, așa se bucură când mă aude cântând. Nu prea înțeleg de ce Jumătatea se strâmbă și își dă ochii peste cap de câte ori încep să cânt. Probabil că este invidios că el nu poate cănta așa frumos.
Călătoritul cu copilul este cam diferit de călătoritul în cuplu sau singur. Cel puțin pentru noi, care în vacantă ne deplasam des cu scuterul și când mergeam la mare băteam 2-3 plaje zinic. De călătorit am călătorit la fel de mult că înainte doar că au intervenit următoarele schimbări:
- la început, din cauza landoului și pătuțului am mers cu 2 mașini
- deși la mare ne trezeam la 7.00 dimineața tot la 10.00 ajungeam la plajă. Nu mă întrebați ce am făcut în cele 3 ore că îmi este greu să răspund dar pot să vă spun că eram gata obosită când ajungeam la plajă.
- Jumătatea nu suportă să se oprească pe drum mai mult decât benzină și toaletă. Acum, dacă drumul este mai lung de 2 ore, ne oprim să se îndrepte copilul de spate, să mănânce sau să îl schimbam. I-a fost mai greu prima oara Jumătății, dar după s-a resemnat. Ce altceva putea să facă.
- Nu mai ieșim la cină la 10.00 noaptea ci la 7.00 seara, nu de alta dar la 22.00 cădem răpuși de somn alaturi de bebeluș.
O schimbare cam neplăcută este că nu mai pot să dorm chiar cât vreau. Îmi este dor să dorm duminca după amiază și să mă trezesc dimineața în week-end când vreau eu. Este clar că “fuse și se duse” și aștept să facă Zeno 18 ani că să îmi reiau somnul de după amiază. Macar nopțile dormite fragmentat sau iepurește nu mă dau peste cap. Am lucrat în tinerețe mult de noapte, așa că pare că organismul meu nu a uitat cum să facă față fără să mă simt foarte obosită. Cearcănele din dotare nu prea îmi plac, dar sper să dispară și astea când Zeno va face 18 ani.
Dușul a înlocuit baia. Păi unde sunt timpurile când stăteam în fiecare seară în cadă, cel puțin o oră, cu o carte în mână. De fapt și de drept timpurile astea nu sunt atât de departe doar că percepția mea este că s-au pierdut în ceată. Acum fac doar duș în viteză dar mi-am promis că în iarna ce urmează o să fac măcar o baie. Vă anunț daca am și reușit.
Una peste alta, mă trezesc la 07.00 dimineața și până la 22.00 stau pe canapea doar dacă scriu vreo poveste sau filmez un filmulet. În restul timpului sunt băgată în priza la 220 ca să apuc să fac toate lucrurile pe care mi le-am propus. În unele zile reușesc să bifez tot, în altele nu, dar cred că cel mai important este că în fiecare lucru pe care îl fac gasesesc bucuria: a bebelușului, a mea sau a Jumătății. Asta este modalitatea mea de a rămâne echilibrată și a nu o lua razna pe câmpiile romane. Pare că funcționează și mă bucur tare. Am și zile foarte grele dar măcar nu sunt multe. Mai jos găsiti o fotografie făcuta la finalul unei astfel de zile. Am adormit pe scaun cu copilul in brațe.
Cam astea sunt schimbările de azi. Sunt absolut convinsă că o să mai urmeze multe alte schimbări și dacă am început cu un citat de Eminescu să termin cu un altul tot de Eminescu “ bucuroși le-om duce toate”. Și dacă vreți să știți cum mă simt de cănd îl avem pe Baby Zeno gasiți aici povestea.
Pentru moment vă pup dulce, Delia
