Am vizitat pentru prima oară un fost lagăr de concentrare în 2013 – eram în vacanţă în Germania şi am oprit să vizităm lagărul de la Dachau.
Ca adolescentă, am fost în egală măsură fascinată şi oripilată de Holocaust, de tragediile, umilinţele şi experimentele de acolo. Îmi amintesc că la un moment dat am găsit o carte în noptiera mamei, locul unde ţinea toate cărţile pe care nu vroia să le găsesc, dar pe care eu evident că le găsisem şi citisem demult…
Acolo am citit prima oară detaliile îngrozitoare despre lagărul de la Auschwitz şi experimentele incredibile ale aşa-zisului doctor Josef Mengele. Acolo am văzut poze care mi-au rămas impregnate pe retină până acum – imagini pe care, fără să vreau, le-am suprapus pe imaginile reale din timpul vizitei în lagărul de la Dachau. Crematoriile umane, camerele de gazare, barăcile… nu cred că am văzut vreodată ceva mai tragic şi mai imposibil de înteles pentru mintea mea – cum rasa umană a putut vreodată să facă aşa ceva este peste puterile mele de înţelegere…
Am ezitat să cumpăr cartea “Tatuatorul de la Auschwitz” tocmai pentru că am văzut în realitate un fost lagăr de concentrare şi mi-a fost cumva frică să citesc şi să revăd aceste tragedii, dar curiozitatea literară a fost până la urmă mai puternică.
Inspirată dintr-un caz real, “Tatuatorul de la Auschwitz” spune povestea lui Lale şi a Gitei, doi evrei slovaci, o poveste absolut înduioşătoare, tristă şi totuşi plină de speranţă.
Simbolul central al cărţii, devenit şi simbol al Holocaustului, îl reprezintă numărul verde-albăstrui tatuat pe braţul fiecărui prizonier sosit într-un lagăr de concentrare nazist. Iar Lale, personajul principal, este chiar cel care tatuează aceste numere pe braţele prizonierilor.
Vedem viaţa în lagăr prin ochii tânărului Lale – un supravieţuitor de o tenacitate ieşită din comun – care a ajuns la Auschwitz oferindu-se voluntar pentru a-şi proteja familia. Pe Gita, iubirea vieţii lui, a cunoscut-o chiar atunci când i-a tatuat numărul pe mână.
Relaţia lor evoluează împotriva tuturor sorţilor – prin tenacitate, curaj şi multă ingeniozitate – cei doi ajungând să se întâlnească de mai multe ori.
Dar pe lângă povestea de dragoste care sfidează realitatea sfâşietoare, cartea este o mărturie a atrocităţilor din lagărele naziste, o realitate a uneia dintre cele mai negre perioade din istoria omenirii, o perioadă care nu trebuie vreodată uitată.
Cruzimea fără limite a ofiţerilor nazişti – mutilări, umilinţe, omoruri la întâmplare – totul este povestit de Lale, iar unele scene sunt chiar foarte greu de digerat. Descrierea tulburătoare pe care Lale o face camerelor de gazare şi a lucrurilor pe care le-a văzut acolo te marchează şi te sfâşie pe dinăuntru.
Spre deosebire de multe alte poveşti anonime, povestea lui Lale are un final fericit – amândoi au supravieţuit si după eliberare s-au reîntâlnit, căsătorindu-se.
Vă recomand să citiţi “Tatuatorul de la Auschwitz” chiar dacă este o carte greu de digerat – este o carte memorabilă, o lecţie de viaţă plină de curaj şi de speranţă!
Pe data viitoare,
Cu drag, Gabi
Aprecierea mea:
Despre autoare:
Heather Morris s-a născut în Noua Zeelandă unde trăieşte şi în prezent împreună cu familia ei.
“Tatuatorul de la Auschwitz” este romanul ei de debut, născut după ce l-a cunoscut pe Lale Sokolov, un supravieţuitor al Holocaustului. Romanul a fost premiat cu nenumărate premii printre care Apple Book of The Year în 2018 sau Neilsen Gold Best Seller Award tot în 2018 şi s-a vândut în peste 3 milioane de exemplare în toată lumea.
Al doilea roman, “Povestea Cilkăi” a apărut în 2019, iar anul acesta i-a fost publicat ultimul volum, intitulat “Stories of Hope”.
(Titlu în original: “The Tattooist of Auschwitz”)
Autor: Heather Morris
Anul apariţiei: 2019
Editura: Humanitas
